Baia Mare - oras regal, deoarece s-a bucurat de o larga autonomie, in timpul regilor HABSBURGI care au acordat privilegii in evolutia habsburgica politico-administrativa a oraselor medievale transilvanene. Denumirea Civitas de Rivulo Dominarum sau Rivulus Dominarum (Raul doamnelor) este atestata la 1327. Leagan de limba si cultura romaneasca, orasul era condus de un "sfat" (magistru) in frunte cu un jude primar. La sfarsitul sec. al XIV-lea, inceputul sec. al XV-lea "magistratul" era constituit din 13-15 jurati, ce desemnau judele primar. Juratii erau alesi anual dintre cei mai instariti si priceputi locuitori ai localitatii.

Lacasurile de cult Biserica "Sf. Stefan" (construita din ordinul lui Iancu de Hunedoara la 1446), Biserica "Sf. Nicolae"- 1699 (azi biserica de pe strada Podul Viilor si Biserica greco-catolica de pe str. V. Lucaciu 1771 - au fost si locuri in care au functionat scoli cu patru clase sau unde se facea instructie scolara, in perioada 1792-1809.

Prima donatie pentru infiintarea unui gimnaziu baimarean a fost facuta in 1696 in valoare de 50.000 de florini, scoala finalizandu-se in 1748. (Sc.gen.nr.1) "Petre Dulfu". in primii ani scoala a functionat cu 4-6 clase, din 1878 numarul claselor crescand la 8. Primele examene de bacalaureat au fost sustinute in 1880.

Cursul ascendent al evolutiei orasului a fost intrerupt dupa 1660 de invaziile turco-tatare, iar din 1742 de o puternica molima de ciuma.

Din aceasta perioada sunt semnalate totusi evenimente ce au contribuit la ridicarea primelor edificii care isi vor focaliza atentia spre educatie si cultura. Astfel in 1750 printre cladirile de piatra sau caramida s-au ridicat si 2 scoli confesionale.

Reuniunea femeilor maghiare se implica in sustinerea gradinitelor si ajutorarea saracilor. Prima formatie de teatru este infiintata in 1796. Pornind de la aceste modeste actiuni si activitati, vom putea aprecia toate eforturile ce au continuat pentru dezvoltarea invatamantului baimarean.

Manifestari culturale si artistice sunt organizate spre farsitul sec. al XIX-lea de Cazinoul Intelectualilor din Baia Mare, care s-a infiintat la initiativa celor 15 intelectuali care luau cina impreuna. Sediul se afla pe strada Crisan si avea o sala centrala mare si doua incaperi laterale. Prin contributii si donatii ale membrilor cazinoului s-a putut infiinta o biblioteca, in acelasi timp constituindu-se primele organizatii: Cercul tineretului si Cercul cetatenesc in 1867, care au pregatit serate, serbari si excursii.

in 1896 a luat fiinta Colonia artistilor din Baia Mare la initiativa lui Hollosi Simon creandu-se baza centrului artistic, maestrul venind de la M�nchen cu toti elevii sai. De la autoritatile locale au primit un sopron pe care l-au instalat in parc. realizand astfel o scoala de vara in anul 1901.

in 1902 cu ajutorul primit de la o parte din intelectualii instariti ai orasului se va infiinta Scoala Libera de Pictura, ce va activa sub aceasta denumire intre 1902-1927. Cladirea coloniei si cea a scolii au fost terminate in 1911 asa cum ni se infatiseaza astazi pe str. Victoriei nr. 17, actual Colonia Pictorilor. Deschizatori ai acestei nobile activitati pot fi numiti profesorii: Lidia Agricola - desen artistic, pictura la sectia romana si Weith Vasile - desen, pictura, la sectia maghiara, Makkai Paraschiva - desen, grafica si decorativa, sectia romana si maghiara.

Initial scoala cu sediul pe str. Victoriei nr. 17 avea o sala mare de studii si doua ateliere mici, edificiile avand la un loc sase ateliere. intr-un timp relativ scurt scoala a fost recunoscuta si iata de ce multi artisti au cerut corectura si indrumare de la maestrul Hollosi Simon, Torma Ioan, Ivanyi Grimwald, Bela si Ferenczi Karoly.

Dupa primul razboi mondial scoala isi pierde insemnatatea. Din 1930 multi tineri talentati au fost dati afara din scoala. Sub conducerea maestrului Ziffer Alexandru se intemeiaza o noua scoala, Scoala de Arte Frumoase 1927-1935, unde pe langa cursurile profesionale se tin si seminarii marxiste (1944), in scurta vreme scoala va fi dizolvata (1950). in luna octombrie a aceluiasi an Comitetul pentru Arta al orasului, in locul vechii scoli, infiinteaza Scoala Medie de Arte Plastice, unde functioneaza patru clase cu 38 de elevi. in urmatorii doi ani activitatea s-a extins cu inca patru clase de cultura generala. Astfel in 1954 functionau patru niveluri de studii in limba romana si maghiara - in total opt clase cu trei sectii de specialitate: pictura, sculptura si grafica. in localul Scolii Generale din str. 23 August (Podul Viilor) functionau patru sali de clasa, o sala pentru directiune, secretariat si administratie si o sala profesorala.

Localul din str. Victoriei nr. 17 cuprindea un atelier mare si doua ateliere mici, unde se desfasurau si orele de specialitate. Aceste ateliere se foloseau prin rotatie pentru sase clase de desen, trei clase de pictura, doua clase sculptura si o clasa de grafica. in conditiile existente scoala nu se mai putea dezvolta, impunandu-se atribuirea unei noi locatii sau construirea unui local destinat acestei scoli. Domnul Vida Geza, in calitate de director si profesor de modelaj si doamna Lidia Agricola au cerut prin memorii si audiente autoritatilor orasului atribuirea unei cladiri noi.

Activitatea in scoala s-a desfasurat pe doua sectii: romana 12 elevi, maghiara 13 elevi. Elevii plateau o taxa scolara in functie de veniturile familiei care, conform datelor varia de la 13 lei la 1466, fiind scutiti de taxe cei talentati sau cei cu venituri modeste.

Primii absolventi ai sectiei romane cu examen de diploma 1953-1954 au fost Ciocoti Ban Dumitru si Grumaz Vasile, ambii fiind scutiti de taxa scolara. La sectia maghiara in aceeasi perioada au absolvit patru elevi: Buhala Katalin, Czigler Adel, Maer Ida si Kovacs Geza.

Concomitent cu Scoala de Arte Plastice in Baia Mare s-a realizat si educatia muzicala in cadrul Scolii de Muzica Populare Orasenesti si al Scolii de Muzica a Sindicatelor Unite. Cursurile erau frecventate de elevi in Piata Libertatii (Millenium azi). Dupa cursurile scolii generale elevii faceau cursuri externe unde studiau pian, vioara, teorie si solfegii. Contrar unei taxe modice anuale bilantul si evaluarea cunostintelor se realizau prin examene, spectacole, productii pe instrumente si pe orchestre.

Scoala de Muzica si Arta Plastica de 7 clase din Baia Mare s-a deschis in septembrie 1958 pe str. Crisan nr. 10 (casa Gonczi). Colectivul didactic a fost instruit in vara lui 1958 la cursurile organizate in Bucuresti, in vederea unei pregatiri temeinice a cunostintelor teoretice muzicale.

Resursele materiale si umane au fost modeste la inceput. Spatiul cuprindea opt sali de clasa, doua sali pentru birouri. Sectia de muzica a avut inclusi 160 elevi iar clasele de plastica 60 elevi.

Mobilierul si instrumentele muzicale au fost luate cu imprumut de la Cinematograful Regional, Scoala de Partid, Orchestra Simfonica, Securitate.

in 1 noiembrie 1958 au inceput cursurile de specialitate, in 10 noiembrie 1958 avand loc deschiderea festiva.

A fost infiintat in timp rapid un generos si activ comitet de parinti, sub conducerea doamnei Balaj Elisabeta. Prin concursul acestora si a directorilor unor intreprinderi municipale, inca in primul an de existenta s-au cumparat 20 viori, un violoncel, un metronom.

           Scoala a functionat initial cu trei catedre de vioara, patru catedre de pian, o catedra de educatie muzicala si o catedra de arta plastica.

           in primul an scolar au fost organizate sase auditii muzicale.

           Au fost cumparate primele 80 de volume de carti, 220 partituri si 30 discuri micro cu piese simfonice, care au constituit inceputurile activitatii bibliotecii scolii.

           Primul director al institutiei doar pentru o luna, a fost numit Dudas Iuliu, apoi Ecaterina Vida din 1958 pana in 1973.

           Odata cu inceperea celui de al doilea an scolar (1959-1960) activitatea din institutie s-a diversificat. Astfel numarul de cadre si de sectii s-a extins: la coarde sunt cinci catedre de vioara , 0,5 violoncel, 5,5 catedre de pian, 0,5 catedra instrumente de suflat, 1 catedra arta plastica, 1,5 educatie muzicala.

           S-au primit prin transfer un pian si o pianina de la Scoala de Muzica din Cluj si prin contributia parintilor s-a cumparat un pian de concert, un clarinet si un magnetofon. Din bugetul alocat scolii, pentru sectia de vioara s-au cumparat 11 viori. Pentru biblioteca s-au achizitionat 125 volume si 130 partituri.

           in al treilea an de existenta (1960-1961) se infiinteaza primele doua clase de cultura generala, ceea ce a contribuit la imbunatatirea muncii elevilor, deoarece orele de instrument sunt incluse in orar in continuarea orelor de curs. Din lipsa spatiului cursurile claselor de cultura generala au functionat in localul Scolii Generale nr. 1 (Scoala de pe Podul Viilor).

           Din anul scolar 1961-1962 scoala va avea un local propriu pe str. Petofi
nr. 2. in acest fel, spatiul necesar este in parte rezolvat si instruirea se va desfasura in conditii mai bune. Noul sediu are 17 sali, din care trei sali pentru invatamantul de cultura generala, trei sali pentru pian, patru pentru sali vioara, o sala educatie muzicala, doua sali pentru arta plastica, un secretariat si contabilitate, directiune, sala profesorala si sala festiva pentru orchestra, cor si auditii. Nerezolvat ramane spatiul necesar pentru o clasa de cultura generala.

           Numarul catedrelor a crescut astfel: la pian 11 catedre, 12 la coarde, una la instrumente de suflat, doua de educatie muzicala, una de arte plastice si patru clase de cultura generala.

           Preocuparea conducerii s-a axat in continuare pe dotarea cu mobilier, table scolare, volume de carti si partituri. Pentru asigurarea spatiului, o clasa de cultura generala si o clasa de la catedra de suflat vor functiona in cladirea Scolii Populare de Arta.

           An de an conditiile desfasurarii procesului educativ s-au imbunatatit prin dotarea bazei tehnico-materiale si cresterea numarului catedrelor de specialitati. Din 1966 Scoala de Muzica si Arte Plastice in urma meritelor deosebite in procesul instructiv-educativ, devine Liceul de Muzica si Arte Plastice.

           Anul scolar 1968-1969 si-a deschis portile pentru elevi intr-o cladire noua care era formata din 16 sali de clasa, laboratoare de fizica, unul de chimie, doua ateliere de arta plastica, 13 sali de instrument, doua sali de teorie solfegii, o sala festiva.

           in anul1973 doamna Ecaterina Vida s-a pensionat, continuatorul activitatii prodigioase al liceului fiind prof. Nicolae Ionescu (director), secondat de Dora Valeanu director adjunct. Dintre realizarile importante ale acestei conduceri mentionam infiintarea internatului in 1978 in Piata Libertatii nr. 6, cu o capacitate de 100 de locuri, fiind dotat cu toate facilitatile necesare unor conditii optime de cazare si studiu. Sub atenta grija a domnilor pedagogi prof. Cornel Dudinszki, de la infiintare pana in 1990, si apoi a doamnei Maria Pocol din 1991-1994, elevilor interni le-a fost asigurat un program adecvat ce a cuprins intreaga activitate de invatare si relaxare: prezenta la cursuri, program de meditatii si invatare, program de studiu la instrument, participare la manifestari cultural-artistice organizate in scoala si localitate. Masa era servita la cantina Liceului Sanitar, situat in apropierea internatului si a liceului. Personalul de intretinere angajat a asigurat buna functionare a internatului.